Cazurile atipice de fete Karate-ka sunt acele fete care nu incep sa practice acest sport doar din iubirea pentru sport si mai ales pentru Arte Martiale, ci pentru ca, intr-un fel sau altul, au nevoie de asta. O mare parte dintre fete incep sa practice acest sport deoarece, considera ca acesta le va putea oferi ceea ce isi dau ele seama ca le lipseste.

In unele cazuri este vorba de curajul de a ramane ferma si hotarata intr-o confruntare (fie ea si o contradictie verbala) cu un baiat sau barbat. Baietii sunt predispusi spre a fi stapani pe situatie si au o latura agresiv-violenta mai puternica decat fetele, precum si un orgoliu pe masura, care, atunci cand este atacat, poate activa acea latura agresiv-violenta si poate duce la degenerarea unui conflict. Fetele (majoritatea dintre ele) inteleg aceste aspecte, chiar daca doar la un nivel subconstient si pot apela la Karate sau alte sporturi de contact in incercarea de a echilibra balanta, de a-si oferi lor inselor o pozitie de egalitate in relatiile cotidiene cu baietii/barbatii.

Exista unele fete care incep sa practice acest sport dintr-un soi de teama, de care nici ele nu sunt pe deplin constiente: si anume o teama care se gaseste adanc inradacinata in subconstientul lor si provine din amintirea unor evenimente trecute.
Poate fi vorba despre un act de violenta la care, intr-un fel sau altul, au fost martore (daca nu chiar victime), care le-a marcat profund copilaria (sau adolescenta) si care la momentul respectiv le-a facut sa constientizeze cat pot fi de vulnerabile si/sau neajutorate in fata unui baiat/barbat mai mare si mai puternic. Aceste fete vor practica Karate din nevoia de a-si asigura propria securitate, din dorinta de a deveni capabile de autoaparare in situatii asemanatoare cu cea pe care si-o amintesc cu teama.

Exista si cazurile de sportive “feministe” care practica acest sport din dorinta de a dovedi cat de valoroasa poate fi o femeie in comparatie cu un barbat, din nevoia interioara de a-si confirma lor inselor ca nu sunt cu nimic ma-i prejos si ca nu sunt doar sexul frumos, ci pot fi si sexul puternic. Aceasta nevoie de afirmare cu caracter “feminist” provine, in cele mai multe cazuri tot din trecutul lor personal, in care au fost supuse (de catre un iubit/prieten sau de catre familie) la un fel sau altul de indoctrinare in legatura cu generala inferioritate a femeilor intr-o lume guvernata de barbati si la categorica dependenta a femeilor de barbati in vederea reusitei in orice domeniu. Oricat de absurd ar parea, inca mai exista asemenea familii in care (cu aprobarea mamei) copiilor le sunt servite asemenea idei misogine zi dupa zi, pana cand li se intiparesc in subconstient. (Teodorescu Valentin – viitor psiholog)